Prima luna a bebelusului

Asa cum am mentionat si in postarile anterioare, prima luna din viata bebelusului poate fi foarte dificila pentru parinti si familie in general. La noi prima noapte a fost cu plans non stop si cateva momente de pauza pentru a lua respiro pentru o noua tura de oracaiala. A fost horror. La momentul respectiv am pus plansul pe seama faptului ca eu am baut in ziua respectiva niste suc de mere care e posibil sa fi fermentat si ulterior bebe, sugand laptic de la mine, sa fi fost afectat de fermentatie. Acum tind sa cred ca nu prea avea legatura. Dar avand in vedere ca bebelusul nu poate sa vorbeasca si in prima zi acasa, ca mama, esti departe de a intelege plansul si comportamentul copilului, iti trec prin minte foarte multe ganduri, care mai de care. Din experienta mea, prima saptamana a fost sub semnul acomodarii cu un mare stress in ceea ce priveste bontul ombilical. Ti se spune ca pana in momentul in care pica bontul, nu e bine sa ii faci baie, nu e bine sa il atingi, nu e bine sa intre in contact cu hainele, etc, etc. pentru ca se poate infecta si pot aparea n complicatii nedorite. Eu i-am facut baie din prima seara. Tinuta in mana, cu fata in jos, la chiuvera. Spalata bine la fundulet, pe spate, pe maini si picioruse. Ce este drept, apa nu prea a ajuns la buric, fiind tinut in jos. La noi bontul ombilical a picat in a 8-a zi. Nu am umblat la el deloc, nu am dat cu pudra, creme pe el. Foarte putin am tamponat cu un bandaj steril in jurul lui si asta cred ca o data sau de 2 ori in 8 zile. In rest am incercat ca il zgandar cat mai putin spre deloc. In prima saptamana s-a instalat lactatia, am umblat cu sanii plini de laptic si am stat ore in sir cu bebe la san, cautand pozitii cat mai confortabile pentru a-i tine capsorul sa poata suge bine. In pricipal am folosit perne pe care am asezat-o in poala mea. Capsorul ei era foarte mic, iar sanul mi se parea atat de mare, a fost impetuos necesar sa ii sustin cu o mana capsorul si cu o mana sa tin de san ca sa poata respira. Pe langa mancare, bebe a dormit foarte mult si un alt moment important a fost baita. In prima luna, tati a dormit cu bebe in pat mai multe nopti, trezindu-se de fiecare data sa imi aduca bebe la supt. Eu m-am recuperat dupa operatia de cezariana foarte bine, cu mentiunea ca nu puteam ridica si nici plimba pe bebe foarte mult timp. In primele 4 saptamani, am incercat sa ii tin pe vizitatori departe si foarte departe de noi. Entuziasmul vizitelor si dorinta de a o cunoaste pe bebe a fost foarte mare, dar si riscurile sunt pe masura. O persoana poate avea un virus in stare latenta, care nu prezinta semne sau pentru care persoana respectiva are deja anticorpi, iar acel virus poate fi transmis foarte usor bebelusului care este in acest fel foarte expus unui risc foarte mare. De mentionat, ca in prima luna, orice semn de inbolnavire al bebelusului, chiar si o babala raceala, va fi tratata in spital.Pentru ca fiind asa mic, tratamentul la domiciliu practic nu exista. Noi am avut noroc, ca fiind luna iunie, temperaturile au fost prietenoase cu noi si cu toate acestea primele 2 saptamani le-am petrecut in casa. Dupa 14 zile, am fost la control la pediatru(asa se recomanda) si pana atunci bebe trebuie sa recupereze greutatea pierduta in primele zile. Bebe meu a recuperat cele 300 de grame pierdute in maternitate si asta m-a bucurat mult pentru ca a fost hranita exclusiv cu lapte matern. Dupa 2 saptamani am iesit cu ea zilnic afara, am facut plimbari prin parc si prin oras, plimbari care i-au facut foame si somn. Cam pe la 3 saptamani, bebe a devenit agitata si a inceput sa planga mult mai des si sa ceara sanul si mai des. Pana m-am lamurit eu ca acela era un puseu de crestere, au trecut cateva zile, dar apoi m-am linistit si mi-am dat seama ca este normal. Pe sfarsitul primei luni de viata lucrurile au inceput sa se complice. Au aparut colicile. Niste manifestari despre care nici medicii nu prea stiu multe si pentru care inca nu s-a gasit un panaceu universal. Povestea colicilor este urmatoarea: bebe plange foarte mult, nu poate fi consolat iar starea de spirit a mamei scade sub nivelul marii, astfel bebelusul simtind agitatia din jur si energiile negative ale mamei(si tatalui) plange si mai mult si mai tare. Este un lant al slabiciunilor, greu de oprit. Am incercat toare asa zisele picaturi pentru colici, am incercat Bonisan, Espumisan, Gripe Water(Apa de colici), Probiotics, Infacol si Colief. Parca in ciuda, copilul meu reactiona mai urat dupa ce le lua.Am observat o mica linistire dupa ce lua Infacol si am mers cu el cateva saptamani.(Mentionez ca toate aceste picaturi le-am folosit pe rand, cu pauza de cateva zile inte ele, nu cred ca administrarea tuturor in acelasi timp are vreun efect bebefic si nu recomand combinarea lor) Am simtit o mica inbunatatire la administrarea Infacolului, dar nu ca acesta ar fi fost solutia magica ci doar o mica alinare. In perioada de colici, mi-a prins bine ajutorul bunicilor, pentru ca plansul incontrolabil ma facea sa-mi pierd orice urma de speranta ca lucrurile vor fi mai bine iar cateva perechi de brate in plus chiar ajuta. Un aspect care m-a ajutat mult in linistirea colicilor a fost plimbarea bebelusului pe brat cu burtica in jos, iar dupa luna a 3-a zgomotele albe. Se linistea instant cand dadeam drumul la aspitator. In aceasta perioada auzi tot felul de pareri, ca laptele de mama nu e bun, ca alimentatia mamei ii face colicile si de aceea plange, ca e bine sa ii dai ceai sau diferite combinatii soc din farmacii gen (Babydrink sau ceva de genul) ca e bine ca mama sa bea ceai de linistire a colicilor. Eu fiind pro alaptare am fost total impotriva ceiuletelor si biberoanelor minune, care oricum aveau slabe sanse sa rezolve ceva. Colicile au incetat pe la 4 luni. Plansul va ramane o componenta a vietii bebelusesti mult timp dupa aceea, dar la un moment dat plansul incepe sa devina consolabil pentru ca are un motiv. Plansul din senin si fara motiv o sa revina in momentul in care incep dintii apara. In concluzie prima luna nu este lapte si miere iar in cazul meu a fost chiar departe de lapte si miere. Bebe petrece mult timp la san, nu rade, nu se joaca, nu doreste sa interactioneze cu nimeni. Este doar un bot cu ochi, care isi va cere vehement drepturile, papa si somn si sa fie lasat in pace. Asa ca cine isi imagineaza ca venirea unui bebelus este usoara, lina si frumoasa, va trebui sa mai astepte cateva luni bune pentru a se dumirii ce se petrece de lucrurile nu stau chiar asa