De mancare...ce mai bem?

Pana la 6 luni lucrurile au fost foarte simple. A papat tzatzica si a fost multumita cu meniul zilnic. Iar eu am fost linistita si impacata ca fac tot ce e mai bun pentru ea. Ii dau lapticul programat genetic sa o hraneasca pe ea si numai pe ea si sa mi-o tina sanatoasa si fericita. Lapticul meu bun nu a dat gres nici pana acum( si avem 9 luni and still counting), este cel mai bun remediu, contine praf de somn(instant de cele mai multe ori). E panaceu universal in diferite situatii- de la nasul infundat la durerile de dinti, o gura de laptic cald si bun, alina micile suferinte, atat ale bebelusei cat si ale mamici. Nu prea inteleg de ce unele mamici incep mai repede diversificarea, cand alaptarea este cel mai frumos si practic lucru posibil. Dar nu te poti pune in papucii tuturor, asa ca mai bine sa ramanem la papucii mei. De la 6 luni si o zi, am inceput diversificarea. Eu eram foarte bine documentata, membra a celor mai renumite grupuri de diversificare din tara, cu nenumarate documente citite si articole cu pareti impartite, cu liste bine intocmite de alimente permise si momentul introducerii lor. SI TOTUSI...in prima zii de diversificare nu mai aveam nici cel mai mic habar despre ce trebuia sa fac. Aveam atata informatie, multa care se si batea cap in cap, incat m-am blocat. De o saptamana inainte eram blocata si mi se parea ca nu o sa reusesc sa ma descurc si cu aceasta noua provocare numita diversificare. Si am inceput, cu o supa lunga si cam chioara de morcov. Arata bine, de un portocaliu pal si foarte putina, intr-un ibric. Scopul primei zile de diversificare sa manance o lingura de mancare si sa nu faca alergie. Stiam foarte bine zicala Baby steps si imi propusesem sa am rabdarea necesara sa ma tin de acest babystep. Surpriza, bebe era atat de curioasa si voia sa vada ce inseamna mancatul incat mi-a mancat toata zeama chioara din ibric, iar eu am trait cu o vaga impresie ca am fost cam zgarcita cu morcovul. In fine, am terminat prima zi apoteotic, cu un bol de zeama de un asa zis morcov si mancat si scot pe afara. Succes. Multi ar zice ca e norocul incepatorului. Eu zic acum ca nu am sarit etape si asta a facut sa am un copil mancacios. Am ajuns la 9 luni la 3 mese pe zi, mancam cu spor si supa de legume si fructele cu branzica si cereale si mai presus de toate ii mancam si urechile mamicii. Nu am un bebe gras,din contra, de cateva luni refuza sa mai ia in greutate. Contrar tuturor apucaturilor mamelor disperate, nu am luat nici o masura in acest sens. Cred ca am un copil care se dezvolta armonios. Care mananca aproximativ tot ce i se da si mai primeste si tzitzi pe deasupra. E foarte pofticioasa si curioasa de ce primeste la fiecare masa. Sa spun ca e chiar anxioasa pana ii pun mancarea in fata e cam mult, dar are o nerabdare fireasca oricarui copil care descoper lumea. Mancarea preferata: Mese+pere coapte cu branzica calcica si cereale. De cand cu ea am descoperit ca mancarea poate fi si altfel. Explorati mancarea bebelusilor, nu trebuie sa fie fada si fara de gust, trebuie sa gasesti ingredientul permis pentru fiecare varsta care inbunatateste parerea papilelor gustative. Nu e greu e nevoie de informatie si multa imaginatie. Si neaparat mare atentie la ce ingrediente folisiti la prepararea mancarii de bebelusi si acordati timp si o pregatiti voi in casa. E cel mai sigur asa

O iubesc

Genul acesta de postari, cu parinti care isi iubesc copiii si faci elogii la adresa lor apar foarte des in mediul virtual si asta pentru ca sentimentul de dragoste este foarte profund. Pentru multi parinti, sentimentul acesta nou de dragoste pentru copil, este continuarea dragostei infocate din adolescenta. Asa cum atunci ai fi facut orice pentru iubitul care mai devreme sau mai tarziu iti frangea inima, asa esti in stare de orice pentru botul cu ochi care iti da cel mai insemnat sens vietii. Si nu de putine ori simti implinirea pana la cer si inapoi. Dupa luna a 6-a, dar mai pregnant dupa 7 luni, copila mi-a inflorit. E toata un zambet, o floricica. Ma innebuneste cu mirosul ei, cu fata ei angelica, cu micile ei gesturi de copil care descopera lumea si mai presus de orice, de modul in care se prinde iremediabil de mine si ma strange la bine si la rau. Privirea ei profunda si patrunzatoare. Trupul inca firav dar foarte puternic. Zambetul ala balos cu un dintisor la orizont. Ce de senzatii pulsatile si vibrante pentru un parinte care parca intrase in vegetare inainte de a stii ca im bebe se apropie. E plina de buzele mele pe ea. Nu stiu unde am fost pana acum, dar simt ca am pierdut timpul degeaba pana sa apara in viata mea. Acum e toata de-a busilea. Merge in patru labe ca un adevarat profesionist si asta pentru ca si ea ma cauta asiduu. Ma cauta cu privirea, ma cauta ziua pe nemancare, noaptea in somn, cu toata fiinta ei. Dumnezeu e cu noi, ne-a trimis o parte din el in custodie. E divina si o iubesc. Ma gandesc uneori ca o iubesc prea mult si ca as fi in stare de multe sacrificii. La acelasi lucru ma gandesc si cand plange neconsolabil si e mofturoasa, de ce nu sunt in stare de sacrificiul de a avea si mai multa rabdare? Sunt in stare sa renunt la tot, da, la tot ce ar putea sa nu ii afecteze bucuria de pe fata. Pentru parintii care simt ca nu s-au atasat inca de copiii lor ( mai ales in primele luni de viata, trust me i know, been there, did that) le promit ca lucrurile se vor schimba. La un moment dat, cand bebelusul creste si devine copil, vine un moment cand e delicios de pretios. Si nebun sa fii sa nu te bucuri de o asemenea binecuvantare. Sa ma repet, zic, O IUBESC.