O chema - Todlerita mea

O postare speciala o are la final de an Todlerita mea MMB. Anul ce a trecut a fost pentru ea si pentru noi cei din jurul ei, unul infloritor. A crescut, s-a dezvoltat, a fost minunata. A inceput anul in 4 labe si il termina in doua picioare, stabile si iubibile. Ea mi-a dat toata puterea sa fac tot ce am realizat anul asta. Ea a fost motorasul care a facut lucrurile sa se invarta. Descriere pe scurt: -Copil cuminte si docil, vesela, maleabila, adaptabila, ageabila, volubila, simpatica, frumusica si toate astea fix la copilul meu :) Multumesc Doamne Doamne! pentru asemenea minune. Te rog sa ne tii sanatosi si in anul care vine si rugam sa ne pazesti de rele si de necazuri, asa cum ne rugam la tine in fiecare seara. - S-a dezvoltat frumos si armonios, chiar si cand noi, parintii ei nu am mai fost prin preajma non stop asa cum se intampla pana acum. Multumim bunicilor, si in special unei anume bunici, care a avut disponibilitate maxima si pe care MMB o iubeste foarte mult, uneori sunt geloasa pe dragostea pe care copilul meu o arata bunicii, dar sunt lucruri pe care nu le poti controla. - Din septembrie semneaza zilnic condica la cresa, cu o frecventa destul de buna( nu luam in calcul perioadele in care a stat acasa pentru ca a fost bolnavioara), dar a avut o adaptare lina si frumoasa, ceea ce pentru un copil de 1 an si 3 luni este o mare realizare. Un pui atat de mic intr-o lume atat de mare si totusi..... - Are un zambet molipsitor, e imposibil sa nu te scoata din orice pasa proasta cand o vezi cum isi etaleaza minunatii dintisori si rade din tot sufletul ei. - E dansatoare inascuta, surprinde pe toata lumea cu miscarile ei de dans, e iarasi molipsitoare cand danseaza, buna dispozitie instanta - A dezvoltat un atasament extraordinar fata de suzeta, e atasament maxim intre ele. - Doarme bine, mananca bine se joaca frumos, ii plac mult carticelele si cuburile - Asculta foarte mult de tati si mult mai putin de mami, care o rasfata cam tare si pe care o cam ignora din cand in cand(aici are mami de lucrat, tumultul de peste an m-a facut sa-mi pierd autoritatea fata de ea) - Ii place mult muzica, melodiile cu Boroboata o fascineaza - Nu ii plac animalele, se sperie de ele, alt aspect la care trebuie sa lucram - Singurele cuvinte pe care le spune este Mama, tata, papa, dada, baba, apa, hopa, papuci....cred ca anul 2016 o sa ne aduca un vocabular mai evoluat si mai dezvoltat. Cam atat despre ea, cel mai important este ca e a mea! Si Doamne, ce sentiment frumos!

2015 - La final

31 decembrie 2015 ora 14.23. N-am mai scris de mult timp pe blog, din lipsa de...vreme. Am avut cateva postari in cap pe care tineam neaparat sa le scriu, erau bune de avut in palmares, erau niste ganduri brute dar corecte. In fine. Draga anule care tocmai te inchei. Iti multumesc pentru ca am fost sanatoasa, atat eu cat si familia mea. Ai fost un an al readaptarii, la situatii noi, la oameni noi, la joburi noi si la nenumarate experiente noi. Ma bucur mult ca dinfiecare moment am mai invatat cate ceva si chiar daca nu am luat poate ce era mai bun din fiecare clipa, am trait-o asa cum mi-am dorit iar asta e un lucru bun de mentionat. Sa sumarizez: - Am inceput anul cu o bebelusa frumoasa de 6 luni, mancacioasa si voioasa. Am fost alaturi de ea zilnic pana in mai cand am reinceput munca; acum nu mai am nici acelasi bebelus - am o todlerita frumoasa si desteapta si nici acelasi loc de munca; - Am reinceput activitatea in mai la fostul loc de munca, gasind aceiasi(aprox) oameni pe care i-am lasat dar alte caractere, ceea ce a facut ca mutarea la un alt loc de munca sa fie impetuos necesara - Am trecut la jumatatea anului prin tumultul unei mame care isi lasa copilul in grija altora pentru a reincepe munca, asta cred ca a fost ce-a mai dificila si heartbroken parte a anului. Frustrarea si parerea de rau fata de un copil mult prea mic sa fie lasat acasa m-au macinat intens. Iar cu schimbarea locului de munca, mustrarile de constiinta au fost si mai mari. Copilul a resimtit tumultul meu, s-a imbolnavit des, toate ducand la o stare de sensibilitate foarte crescuta. - In luna septembrie am primit oferta pentru un nou loc de munca, am fost foarte fericita pentru oportunitatea ce mi se arata. Sa o iei de la 0, sa fii in internul unei companii, sa inveti lucruri noi sa ai parte de oameni noi, intr-o companie mare, in plina dezvoltare. Premisele au fost foarte bune, mi-am dat demisia fara prea multe resentimente facand parte dintr-o plecare colectiva. Plecarea Aurorei m-a ambitionat cel mai mult sa imi caut altceva, nu imi gaseam locul. Apoi plecarea Cristinei si a Ramonei mi-au confirmat ca era momentul pentru o schimvbare. Are Dumnezei grija sa le aseze pe toate cand si cum trebuie. - Nu la mult timp dupa oferta mea de munca si George a primit oferte peste oferte de a incepe activitatea la alte firme. Prima oferta acceptata nu a fost si cea mai inspirata, venind intr-un moment prost si delicat atat in acomodarea mea la noul loc de munca dar si la acomodarea copilului la cresa,Timpul petrecut de el la munca si pe drumul la si de la munca, conditiile nerprielnice de munca, facand ca banii castigati in plus sa nu mai justifice tumultul nostru, astfel ca ne-am reorientat catre un loc de munca mai aproape de casa, cu mai multa atentie acordata copilului si familie. - Adaptarea mea la noul loc de munca a fost foarte anevoioasa. Asteptarile mele au fost mari, ce am gasit acolo nu se potrivea deloc cu ceea ce imi imaginasem eu initial. A fost greu sa ma acomodez la un nou program, la naveta, la colectivul destul de ostil la inceput, la conditiile primitive de munca. Partea cea mai frumoasa este ca in 2 luni jumatate, multe din lucrurile care l-a inceput mi s-au parut horror s-au schimbat, iar acum simt ca am facut o schimbare buna. Ca este jobul care ma solicita mult dar care cu siguranta imi va aduce si multe satisfactii. Colegii sunt faini, unii chiar oameni frumosi, altii simpli, altii saraci du duhul, dar care creaza un tot, tot in care mi-am gasit si eu locul. - Am invatat cateva lectii pretioasae, din care ar fi bine sa invat si sa nu le mai repet. Oamenii te pot dezamagi foarte usor, nu te increde foarte tare in cei pe care ii consideri apropiati, te poti scuti de niste suferinte inutile daca nu te implici unde nu iti fierbe oala. Sunt momente cand e mai bine sa taci, sa nu-ti pese. Nu te lega de oameni si de locuri. Familia este cel mai important refugiu pentru care merita sa lupti si sa te sacrifici...toate celelalte sunt mai mult sau mai putin trecatoare. Si totusi...lectiile invatate pe parcursul acestui an s-au dovetit a fi foarte folositoare pe mai tarziu si mi-a fost clar in repetate randuri ca toate ne sunt date cu un scop. Rezolutiile mele pe 2015 nu le-am indeplinit(n-am slabit, n-am prins curaj sa ma urc la volan si sa conduc) dar am indeplinit altele ceea ce ma face sa nu imi mai setez rezolutii pe 2016 si sa las lucrurile sa se intample. Am o familie frumoasa, un copil minunat, ii am alaturi si pe parinti. Am si cativa prieteni(prietene) care raman stabili chiar daca nu vorbim des, dar care sunt oameni de calitate si carora vreau sa le multumesc pentru ca exista si pentru ca sunt oameni frumosi.Atat lor cat si familiei mele sa ne dea Dumnezeu sanatate si bucurii nenumarate in noul an! Celor care m-au suparat anul asta, ii anunt ca i-am cam iertat si ca nu vreau sa imi car dupa mine bagajul negativist asa ca prefer sa las loc energiilor pozitive sa se adune. Cred ca mottoul care sintetizeaza anul 2015 este WHAT COMES AROUND GOES AROUND! So be it! I'm ready for a new challenge!