De mancare...ce mai bem?

Pana la 6 luni lucrurile au fost foarte simple. A papat tzatzica si a fost multumita cu meniul zilnic. Iar eu am fost linistita si impacata ca fac tot ce e mai bun pentru ea. Ii dau lapticul programat genetic sa o hraneasca pe ea si numai pe ea si sa mi-o tina sanatoasa si fericita. Lapticul meu bun nu a dat gres nici pana acum( si avem 9 luni and still counting), este cel mai bun remediu, contine praf de somn(instant de cele mai multe ori). E panaceu universal in diferite situatii- de la nasul infundat la durerile de dinti, o gura de laptic cald si bun, alina micile suferinte, atat ale bebelusei cat si ale mamici. Nu prea inteleg de ce unele mamici incep mai repede diversificarea, cand alaptarea este cel mai frumos si practic lucru posibil. Dar nu te poti pune in papucii tuturor, asa ca mai bine sa ramanem la papucii mei. De la 6 luni si o zi, am inceput diversificarea. Eu eram foarte bine documentata, membra a celor mai renumite grupuri de diversificare din tara, cu nenumarate documente citite si articole cu pareti impartite, cu liste bine intocmite de alimente permise si momentul introducerii lor. SI TOTUSI...in prima zii de diversificare nu mai aveam nici cel mai mic habar despre ce trebuia sa fac. Aveam atata informatie, multa care se si batea cap in cap, incat m-am blocat. De o saptamana inainte eram blocata si mi se parea ca nu o sa reusesc sa ma descurc si cu aceasta noua provocare numita diversificare. Si am inceput, cu o supa lunga si cam chioara de morcov. Arata bine, de un portocaliu pal si foarte putina, intr-un ibric. Scopul primei zile de diversificare sa manance o lingura de mancare si sa nu faca alergie. Stiam foarte bine zicala Baby steps si imi propusesem sa am rabdarea necesara sa ma tin de acest babystep. Surpriza, bebe era atat de curioasa si voia sa vada ce inseamna mancatul incat mi-a mancat toata zeama chioara din ibric, iar eu am trait cu o vaga impresie ca am fost cam zgarcita cu morcovul. In fine, am terminat prima zi apoteotic, cu un bol de zeama de un asa zis morcov si mancat si scot pe afara. Succes. Multi ar zice ca e norocul incepatorului. Eu zic acum ca nu am sarit etape si asta a facut sa am un copil mancacios. Am ajuns la 9 luni la 3 mese pe zi, mancam cu spor si supa de legume si fructele cu branzica si cereale si mai presus de toate ii mancam si urechile mamicii. Nu am un bebe gras,din contra, de cateva luni refuza sa mai ia in greutate. Contrar tuturor apucaturilor mamelor disperate, nu am luat nici o masura in acest sens. Cred ca am un copil care se dezvolta armonios. Care mananca aproximativ tot ce i se da si mai primeste si tzitzi pe deasupra. E foarte pofticioasa si curioasa de ce primeste la fiecare masa. Sa spun ca e chiar anxioasa pana ii pun mancarea in fata e cam mult, dar are o nerabdare fireasca oricarui copil care descoper lumea. Mancarea preferata: Mese+pere coapte cu branzica calcica si cereale. De cand cu ea am descoperit ca mancarea poate fi si altfel. Explorati mancarea bebelusilor, nu trebuie sa fie fada si fara de gust, trebuie sa gasesti ingredientul permis pentru fiecare varsta care inbunatateste parerea papilelor gustative. Nu e greu e nevoie de informatie si multa imaginatie. Si neaparat mare atentie la ce ingrediente folisiti la prepararea mancarii de bebelusi si acordati timp si o pregatiti voi in casa. E cel mai sigur asa