Dinamica familiei

Informatii despre modul in care un bebelus schimba dinamica familiei gasesti in toate cartile de socioligie(sociologia familiei in special), au aparut nenumarate carti si articole in reviste si pe internet dar pana nu stimti dinamica asta a familiei pe propria piele nu intelegi cu ce se mananca. Inainte de a naste primesti multe sfaturi si auzi povesti despre cum vor sta lucrurile. In timp ce primesti sfaturile si auzi povestile iti spui in gand " mie nu mi se va intampla asa", "fiecare familie e diferita", "relatia mea este foarte solida" " copilul meu va fi cuminte si nu va plange" si nenumarate alte ganduri pe aceeasi tema si pe acelasi ton. Mie nu are cum sa mi se intample asta pentru ca eu sunt pregatita. Pe scurt: am fost la cursuri de puericultura, m-am documentat din carti, am citit pe internet, am strans experiente de pe la alte mamici. Mi-am facut in minte un plan de bataie, care in mod normal nu avea cum sa dea gres(under no circumstance). Totul fiind asa bine pus la punct a sosit si ziua cea mare. Am nascut. O cezariana usoara, recuperare usoara (i know, lucky me :), fara depresie post natala, un copil de nota 10, sanatos. Am plecat de la premise foarte bune. Totul pana aici a fost de vis, asta inseamna ca tot efortul meu de a ma documenta nu a fost de prisos. Atat cadrele medicale cat si consilierii din maternitate ne-au avertizat in cel mai serios mod posibil ca primele luni de viata ale bebelusului pot zdruncina din radacini viata de familie, chiar si acolo unde fundatia este solida. La cat de bine a mers totul in maternitate cu siguranta toti bagau spaima in noi inutil. Probabil se adresau femeilor depresive, ceea ce nu era si cazul meu, bineinteles. Acasa ma asteptau pregatite de a-si lua rolul de bunica, atat mama mea cat si soacra si un sot iubitor care a asistat la nastere si care parea foarte sigur pe situatie si pe ceea ce urma. Odata ajunsa acasa s-a dezlantuit balamucul. Prima noapte acasa cu bebe a fost de prisos. Copilul a plans de seara pana dimineata fara intrerupere. Lactatia la san inca nu se instalase, de la plansul copilului mi s-au razvratit toti hormonii in mine, mi-am revizuit in cap toate cauzele posibile si imposibile, am incercat toate tehnicile si nimic din documentarea mea dinainte nu a functionat. Copila a plans pana la epuizare. Daca stau si ma gandesc acum, starea de anxietate fata de lumea noua in care intrase i-a creat o panica. Dar gandul asta vine intr-un moment in care creierul gandeste limpede si au trecut multe luni de agitatie, panica, durere, frustrare si chiar furie. Din acea prima noapte acasa totul a fost ca intr-un carusel. Cu suisuri si coborasuri, cu griji si frici cu dileme si probleme. Si revin de unde am plecat, nimeni nu va putea sa te pregateasca pentru asta. Relatiile mamei in primele luni de viata ale copilului cu cei din jur vor atinge cote maxime de relationare. De cele mai multe ori, orice mic gest indreptat asupra copilului de oricine altcineva, va fi interceptat de mama si trimis inapoi destinatarului, nu chiar in cei mai frumosi termeni. Minunatii hormoni vor face din mamica o leoaica, care nu mai este dispusa nicio clipa compromisului si care va spune oricui verde in fata. Sotul se transforma din marele mandru in marele invins, pentru ca de cele mai multe ori ramane ultimul in lista prioritatilor din familie. Femeia isi va canaliza toata energia asupra copilului iar din putinul ramas va incerca si ea sa supravietuiasca, nu mai ramane loc si pentru tata. Tatal resemnat, nu doreste sa depuna armele atat de usor si de aici apar primele discutii. Din discutii se creaza mici certuri si apoi scandaluri pe teme inutile si absurde. Mama refuleaza oboseala si fustrare ca nu isi poate linistii copilul care plange neincetat iar tatal isi cere locul in familie. Cu timpul nici copilul si nici tatal nu vor ceda in a-si spune ofurile, iar mama perfectionista si atotstiutoare va incasa infrangeri pe toate planurile. Dupa vreo 4 luni de convietuire(termen gresit de altfel, dar greu de inlocuit momentan), viata de familie devine un mic haos. Nu mai stii ce ai de facut, nu prea mai poti face nimic, bebe acapareaza atentia tuturor iar lucrurile merg in deriva. Mama se hraneste cu micile zambete aruncate strengareste de bebelusul care incepe sa vada si sa simta si parca sa nu mai plaga atat de tare. Tatalui incepe sa ii inmugureasca o speranta ca poate poate se vor mai aseza din lucruri, dar linistea dinaintea aparitiei bebelusului nu o vei mai avea niciodata. Ca parinte prioritatile se schimba pentru ca inainte de a te gandi ce ai de facut cu tine, unde mergi si ce doresti trebuie sa inclusi si micul botz cu ochi care are prioritate de dreapta. Un alt aspect neaparat de mentionat, este ca atunci cand accepti ajutor in primele luni, trebuie sa accepti ajutor cu treburile casnice si nu in cresterea bebelusului. In general bunicile vor emite multe pareri, multe despre cum au procedat ele cu noi. Vor exista momente tensionate si cu bunicile, mai ales daca vor dori neaparat sa-si exprime punctul de vedere neaparat. Viata de familie se schimba, dar mai ales membrii familiei sufera modificari comportamentale majore. Ei trebuie sa se adapteze din mers unor reguli de care nu aveau habar inainte.Reguli incongnito, care de cele mai multe ori incurca itele familiei decat le descurca. Fiecare mama cu experienta ei, aveti mare grija de familia voastra in aceasta perioada. Se pot spune lucruri care pot fi usor regretate ulterior. Plus ca undeva in jurul varstei de 18 ani, copiii cel mai probabil vor parasi cuibul asa ca aveti mare grija sa aveti cu cine imparti si batranetea.