A doua luna, a treia luna

Ce-a dea doua luna de viata a bebelusului sta sub semnul plansetelor intense adumnate sub denumirea generica de colici. E o luna grea, o luna care pune sub semnul intrebarii multe din actiunile parintilor. Copilul este atent monitorizat. Ce mananca, de cate ori, cat doarme, cum doarme, ce face cat sta treaza(si incepe sa mai stea si treaza) dar in cea mai mare parte a timpului cat e treaza, va plange. Unele pareri spun ca bebe nu este pregatit sa vina inca pe lume la 9 luni si ca acomodarea la noua lume ii creaza nenumarate temeri. Practic va avea o stare de anxietate fata de toate noile senzatii pe care le simte, senzatii pe care nu a avut cum sa le descopere in burtica. Parintii vor devenii si ei din ce in ce mai agitati pentru ca plansul este incotrolabil si neconsolabil. O stare de nervozitate generala pluteste in familie. E o perioada grea pentru toata lumea. Tot cauti informatii pe internet si te interesezi sa vezi ce ai putea face si toata lumea iti spune sa ai rabdare, copilul se va opri din plans pe la 3-4 luni. Trebuie sa astepti sa treaca timpul. Iar timpul in aceasta perioada se comprima si nu mai vrea sa treaca, sta pe loc. Greu mai creste carnea de om. Bebe, desi a inceput sa vada mai bine, inca nu ne recunoaste si nici nu prea are timp sa ne recunoasca. E ocupata cu urlatul si cu dormitul in cel mai bun caz. Eu am noroc ca noaptea nu e asa de grea si ca bebelusul mai si doarme, spre deosebire de alti copilasi care nu prea au somn deloc noaptea. Vei descoperii ca bebe se dezvolta, nu mai este atat de fragil ca la nastere si ca incepi, incet incet sa ii faci rutinile zilnice cu mai multe incredere. Plimbarile zilnice ajuta putin la linistirea lui bebe, fiind absolul necesare la dobandirea vitaminei D, ajuvant in icter. Am avut si prima mica raceala, putina febra si mucusori. Au trecut repede pentru ca alaptul des a ajutat foarte mult. La aceasta varsta, medicatia este practic inexistenta, iar pentru orice mama, ocolirea medicatiei, in orice situatie dupa parerea mea este o decizie inteleapta( bineinteles mai putin cand este prescrisa de medic pentru o situatie grava). Se stie deja ca o raceala tratata trece intr-o saptamana iar una netratata trece in 7 zile. Deci aveti rabdare si alaptati, hidratati copilul maxim. Un medic pediatru de la o clinica privata, unde am fost cu bebe pentru a ii evalua raceala, ne recomanda sa ii facem analize pentru ca i se pare icterica. Cu aceasta ocazie, i se dau cateva analize in plus. E de prisos sa mentionez ca mi-am chinuit copilul DEGEABA. L-au intepat in vena degeaba, la 2 luni a fost cea mai prosta decizie pe care o puteam lua. S-a adeverit ca are icter, dar e ceva mai mult decat normal pentru un copil la 2 luni. Tot acelasi medic pediatru de mai sus ne prescrie tratament cu fenobarbital. Abia cand am iesit din cabinet m-am revoltat. La 2 luni fenobarbitalul este mult prea mult. De ce ar avea interes un doctor sa prescrie acest medicament. Atat de ieftin si atat de nociv? Am refuzat sa-i dau fenobarbital pentru ca eu am trecut prin aceasta nocivitate in copilarie si stiu ce inseamna dar mai ales pentru ca mi s-a parut mult prea mult sa imi sedez copilul pentru un icter absolut normal. Ca mama trebuie sa iei decizii dificile, dar instinctul trebuie urmat mereu. Luna a 2-a si a 3-a a bebelusului au fost partonate de expresia Ce nu te omoara te face mai puternic. Mamicile cu bebei mari, sunt foarte puternice :)