Prima cazatura

In capul meu rula de ceva vreme, un scenariu cu privire la prima cazatura mai serioasa a lui bebe. Problema cea mare este ca oricat de preventiv ai fi, va exista la un moment dat acea milisecunda de neatentie de care copilul va profita si se va tavali pe jos. La mine s-a intamplat la 7 luni jumate(16.01.2015) si a fost cu totul diferit fata de ce mi-am imaginat eu. Se anuntau musafiri. Eram la bucatarie si pregateam cate ceva pentru a-i intampina. Bebe era in scaunul de masa primit de la nasi iar eu imi faceam de lucru pe langa ea. La un moment dat am mers de urgenta la toaleta. Nu a trecut un minut de cand bebe a ramas singura in scaunul de bucatatie ca am auzit un planset de groaza. Stiu deja ca acel plans survine in urma unei lovituri sau cand o doare ceva. Am gasit-o intinsa pe jos. E de prisos sa spun ca mi-a stat inima o secunda. Totusi era bine ca plangea. Am luat-o in brate repede, am vrificat sa vad daca e totul bine, si a marele noroc e ca a fost. Huh...Exista un Dumnezeu al bebelusilor si exista instinctul mamei care nu va mai da gres o buna perioada de acum inainte. Nu ma consider o mama rea dar in astfel de momente as baga putin capul in pamant si mi-as da un reset.