11 luni fara o zi

Mamicile carieriste inteleg foarte bine postul meu. 11 luni fara o zi reprezinta momentul in care o mama care lucreaza, are un salariu bun si nu isi permit sa ramana acasa 2 ani pe o indemnizatie de nimic, aleg sa se sacrifice si sa reinceapa munca. Spun sacrifice pentru ca trebuie sa isi lase copilul acasa. Un copil mic inca, total dependent de parinti(mai ales de mama) si dornic sa descopere lumea in fiecare zi. E un moment foarte greu marcat de mustrari de constiinta si de un pietroi pe suflet, dar multe mamici aleg sa inceapa acum....fiind consolate de alte mamici care au inceput mult mai repede ca ele si de legislatiile altor tari care nu sunt deloc la fel de permisive ca cea romaneasca.( in Franta se sta 3 luni iar in America 6 saptamani si sunt doar cateva exemple- bine aici nu putem compara sistemele lor de cresa, day care, etc, acolo se pompeaza mai multi bani in asistenta oferita bebelusilor, la noi aceasta asistenta este practic inexistenta, numarul locurilor la cresa pentru cei foarte mici sunt practic inexistente). Aici apare intrebarea " ce o sa fac cu copilul?" Angajez bona? Il inscriu la o cresa particulara? In ambele cazuri raspunsul este cam la fel de costisitor. O bona are avantajul ca vine si sta cu copilul in mediul acestuia si il supravegheaza atent numai pe el. Numai ca o bona buna, cu pregatire si foarte rabdatoare este foarte greu de gasit si poate costa o avere. La cresa particulara costul este ceva mai mic dar copilul intra intr-o colectivitate si iese din casa zilnic. In perioada de iarna apar probleme cu virozele, racelile si virusii care iti tin copilul mai mult acasa. Gandul de reintoarcele la munca, vine de cele mai multe ori cu un aer tras adanc in piept si cu o apasare mare pe suflet. Asa ma simt acum, cu o saptamana inainte de reincepere. Sper ca lucrurile sa se aseze si viata de mama sa devina o minune nedisturbata de micile si marele nimicuri